Sinonime pentru «încoronare»

ÎNCORONARE, încoronări, s. f. Acțiunea de a (se) încorona. – V. încorona.

încoronare sf [At: DIONISIE, C. 169 / V: (înv) ~run~ / Pl: ~nări / E: încorona] 1 Punere a coroanei de monarh Si: coronare (1), coronat1 (1), încoronat1 (1), încoronație (1), încununare (1), încununat1 (1). 2 Învestire a cuiva cu semnele domniei Si: coronare (2), coronat1 (2), încoronație (2). 3 Ceremonie de învestire a cuiva ca monarh Si: coronare (3), coronat1 (3), încoronație (3). 4 Împodobire

ÎNCORONARE, încoronări, s. f. Acțiunea de a (se) încorona. 1. Ceremonia urcării pe tron a unui suveran. Din suflet s-a bucurat... de-ncoronare cînd a aflat. ALEXANDRESCU, M. 349. 2. Fig. Încheiere, desăvîrșire (a unei opere, a unei activități, a unei cariere etc.). Simfonia este încoronarea activității lui muzicale.

încoronare f. 1. acțiunea de a încorona; 2. fig. încheiere, sfârșit.