Sinonime pentru «destrămat»

DESTRĂMAT, -Ă, destrămați, -te, adj. 1. Cu fire desfăcute; rărit, zdrențuit. 2. Fig. Răsfirat, împrăștiat. 3. (Rar) Distrus, nimicit. 4. (Înv.) Dezordonat, dezmățat, destrăbălat. – V. destrăma.

destrămat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 158v/21 / V: (îrg) dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: destrăma] 1 (D. materiale textile, țesături, sau obiecte țesute sau confecționate din fire împletite) Care și-a pierdut rezistența prin rărirea, desfacerea neregulată sau ruperea firelor (datorită uzurii sau utilizării necorespunzătoare) Si: deșirat, rărit2, zdrențuit, (rar) dezlânat, (înv) rânjit, (reg) de

destrămat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: destrăma] 1-5 Destrămare (1-5). 6 (Înv) Destrăbălare (2).

DESTRĂMAT adj. 1 p. DESTRĂMA ¶ 2 pr. ext. Cu hainele în desordine, atîrnate, sdrențuite ¶ 3 Ⓕ (și sm.) Destrăbălat, desfrînat: sînt din potrivă un cheltuitor, un ~ (ALECS.).