Sinonime pentru «debarcare»

DEBARCARE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca.

debarcare sf [At: HASDEU, I. C. 162 / V: (înv) desb~ / Pl: ~cări / E: debarca] 1 Coborâre pe mal dintr-o navă Si: debarcat1 (1). 2 (Pex) Coborâre din tren sau din alt vehicul Si: debarcat1 (2). 3 (Rar; gmț) Descindere (într-o altă localitate sau) într-un loc Si: debarcat1 (3). 4 Atacare a țărmului inamic cu trupe aduse pe nave (speciale) Si: debarcat1 (4). 5 Acostare a corăbiilor Si: debarcat1 (5)

DEBARCARE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca; coborîre dintr-o navă (sau, p. ext., din tren). Nu s-a putut face nimic pentru ca să i se îngăduie debarcarea? CAMIL PETRESCU, B. 218. La debarcare ne așteptau autoritățile. CONTEMPORANUL, IV 133. ◊ Stație de debarcare = punctul final al unei călătorii cu trenul. Mai mult de jumătate din pasageri aveau deschisă în fața ochilor o carte pe care o în

DEBARCARE s.f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. [< debarca].