Sinonime pentru «cumpărare»

CUMPĂRARE s. f. Acțiunea de a cumpăra și rezultatul ei. ◊ (Ec. pol.) Putere de cumpărare = capacitate de plată a unității bănești sau a populației; cantitate de mărfuri și de servicii care poate fi obținută în schimbul unei unități bănești (putere de cumpărare a banilor) sau care poate fi plătită de populație (putere de cumpărare a populației) într-o anumită perioadă. Vânzare-cumpărare = strămutar

cumpărare sf [At: HERODOT (1645) 369 / Pl: ~rări / E: cumpăra] 1 Intrare în posesiunea unui lucru prin plata contravalorii lui în bani Si: cumpărat1 (1). 2 (Ecn; îs) Putere de - Cantitate de mărfuri sau servicii accesibile populației. 3 (Ecn; îe) Putere de ~ a banilor Cantitate de mărfuri sau de servicii care poate fi obținută în schimbul unei unități bănești. 4 (Ecn; îs) Vânzare ~ Strămutare a pr

CUMPĂRARE s. f. Acțiunea de a cumpăra și rezultatul ei. ◊ (Ec. pol.) Putere de cumpărare = capacitate de plată a unității bănești sau a populației; cantitate de mărfuri și de servicii care poate fi obținută în schimbul unei unități bănești (putere de cumpărare a banilor) sau care poate fi plătită de populație (putere de cumpărare a populației). Vânzare-cumpărare = strămutarea proprietății unui luc

CUMPĂRARE s. f. Acțiunea de a cumpăra și rezultatul ei. Se înțelesese asupra venitului înainte chiar de a fi încheiat cumpărarea. REBREANU, R. I 49. ◊ (Ec. pol.) Putere de cumpărare = capacitatea de a achiziționa bunuri, pe care o are, într-un moment dat, moneda unei țări sau salariile populației (în comparație cu prețurile pieței). În statele capitaliste prețurile sînt în creștere și puterea de c