Sinonime pentru «cerinta»

CERINȚĂ, cerințe, s. f. Nevoie; pretenție; exigență. – Cere + suf. -ință.

cerință sf [At: MAIORESCU, D. I, 5 / Pl: ~țe / E: cere + -ință] 1 Pretenție. 2 Condiție. 3 Obligație convențională. 4 Nevoie. 5-6 (Spc) Enunț a ceea ce trebuie să fie (aflat sau) efectuat într-un exercițiu didactic.

CERINȚĂ (pl. -țe) sf. Lucru ce se cere, ce se cuvine neapărat să se dea sau să se facă): nu-și mai pot comunica unul altuia păsurile și cerințele (I.-GH.).

CERINȚĂ, cerințe, s. f. Nevoie, pretenție; exigență. Îmbinarea muncii politice cu munca economică constituie una din cerințele de bază ale conducerii de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707. Ridicarea [emisiunilor muzicale]... la nivelul cerințelor maselor este o sarcină de primă urgență... ce stă în fața Comitetului de radio. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/3. Trebuiesc observate cerințele sce