Sinonime pentru «becisnic»

BECISNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicisnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĭnikŭ.

becisnic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 450 / V: -ces-, ~ceșn-, bic-, bicișn~, -izn~ / E: vsl бестинкъ] 1-2 smf, a (Om) necinstit. 3-4 smf, a (Om) ticălos. 5-6 smf, a (Om) vrednic de compătimire. 7-8 smf, a (Om) lipsit de personalitate, de inteligență și de energie Si: ticăit2. 9-10 smf, a (Om) debil. 11 a (Reg, d. plante și animale, îf beceșnic) Care a suferit de multe boli.

becisnic, -ă adj., s.m., s.f. (pop.) 1 (Om) lipsit de personalitate, de inteligență; (om) nepriceput, incapabil; (om) vrednic de compătimire. 2 (Om) debil, neputincios, bolnăvicios. ♦ (Bărbat) impotent. 3 (Om) nemernic, ticălos, netrebnic. • pl. -ci, -ce. și bicisnic, -ă adj., s.m., s.f. /<sl. veche безчьстьникъ „fără cinste”.

BECISNIC, Mold. BICISNIC, -ICĂ adj. și sm. f. 1 Netrebnic, nemernic, ticălos: îl deteră afară ca pe un marțafoiu și becisnic (ISP.) ¶ 2 Necredincios, necinstit: știindu-l bicisnic cu femeile (GN.) ¶ 3 Slăbănog, prăpădit, nevoiaș: unele de-o mărime urieșă, iar altele mici și bicisnice (CRG.) [vsl. bezŭčĭstĭnikŭ].