Sinonime pentru «ani»
Sinonime pentru ani
- epocă
- perioadă
- eră
- eon
- zi
- an
- ev
- vârstă
- zăstimp
- oră
- vreme
- timp
- interval
- răgaz
- răstimp
- spațiu
- răspas
- soroc
- seamă
- protesmie
- durată
- termen
- punct
- bucată
- fază
- anotimp
- cadență
- etate
- măsură
- ritm
- ritmică
- rodul-pământului
- sezon
- tact
- curs
- scopot
- bătaie
- veac
- ceas
- beat
- ler
- lung
- treptat
- câteodată
- uneori
- mereu
- neîncetat
- deodată
- demult
- odinioară
- întruna
- simultan
- secol
- moment
- dată
- conjunctură
- împrejurări (pl.)
- timpuri (pl.)
- climă
- cândva
- continuu
- lenevi
- ocazie
- prilej
- prematur
- deoarece
- fiindcă
- concomitent
- neîntrerupt
Sensuri
epocă – s. f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2). – Expr. A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă.
perioadă – s. f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfășoară un fenomen sau se petrece un eveniment. – Subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. – (Fiz.) Perioadă de înjumătățire = interval de timp în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv.
timp – (II, V, rar IV) timpuri, s. n., (IV, înv. și II) timpi, s. m. I. S. n. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S. n. și (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment;
vreme – s. f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie. – Loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu.