Sinonime pentru «adevăr»

ADEVĂR, adevăruri, s.n. 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. ◊ Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Adevăr relativ = reflectare ju

ADEVĂR, adevăruri, s. n. 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. ◊ Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Adevăr relativ = reflectare j

adevăr [At: CORESI, ap. HEM 318 / V: (înv) ~vară[1] sf / Pl: ~uri / E: lat ad + de + verum] 1 av (Înv) (Cu) adevărat. 2 av (Ave; înv) Adevărat. 3 i (Înv) Amin. 4 a (Înv) Adevărat. 5 av (Înv; cu prep „în”, „întru”, „de”, „cu”) într-adevăr. 6 sn Ceea ce corespunde realității Si: (înv) adevărare, adevărătat, adevericiune, adeverință (1), adeveritură. 7 sm Ceea ce este real, existent. 8 sn Ceea ce est

ADEVĂR (pl. -ăruri) I. sn. 1 Ceea ce este, ce se spune conform cu realitatea contr. NEADEVĂR, MINCIUNĂ): a mărturisi ~ul; a ascunde ~ul; a descoperi ~ul: curat ~ul sau ~ul curat, ~ul adevărat; proverb: din vorbă în vorbă iese ~ul; a spune un mare ~ ¶ 2 Firea adevărată a cuiva: pînă nu bagi în plug cu omul, nu afli ~ul (ZNN.) ¶ 3 pl. Faptele neîndoioase pe care le stabilește o știință, axiome: ~uri