Sinonime pentru «a ocărî»
Sinonime pentru a ocărî
- certa
- bate
- condamna
- instrui
- învăța
- osândi
- pedepsi
- a se învrăjbi
- a se supăra
- a se bălăbăni
- a se gâlcevi
- a se sfădi
- a se pricinui
- a se cârti
- a (se) pricini
- a se cârcoti
- a se rohoti
- a se pârî
- a se prici
- a se prigoni
- a se strica
- a admonesta
- a dăscăli
- a dojeni
- a moraliza
- a mustra
- a apostrofa
- a beșteli
- a muștrului
- a probozi
- a sfădi
- a sudui
- a înfrunta
- a oropsi
- a stropoli
- a toi
- a cârti
- a tolocăni
- a(-i) bănui
- a docăni
- a mogorogi
- a moronci
- a puțui
- a șmotri
- a vrevi
- a preobrăzi
- a prihăni
- a probăzui
- a prociti
- a săpuni
- a scutura
- dojeni
- pană
- ține
- gâlcevi
- oropsi
- îmbălora
- împricina
- înfrunta
- înfurci
- dăscăli
- îndruma
- povățui
- sfătui
- a certa
- a su-dui
- cicăli
- beșteli
- bârâi
- cihăi
- cincăi
- ciocăni
- mustra
- pară
- plictisi
- probozi
- disprețui
- a desconsidera
- a nesocoti
- a defăima
- a mepriza
- desconsidera
- picior
- ignora
- nesocoti
- defăima
- detesta
- execra
- mepriza
- tiflă
- trece
- râde
- ban
- înjura
- a drăcui
- a invectiva
- a măscări
- a stropși
- a târtăi
- a îmbăla
- a spurca
- a sictiri
- a sictirisi
- invectiva
- îmbăla
- sudui
- bârfi
- bălăcări
- blagoslovi
- blestema
- drac
- drăcui
- meni
- sictir
- sictiri
- spurca
- porci
- jura
Sensuri
certa – vb. I. 1. Refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. – A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. – Expr. A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral.
dăscăli – vb. IV. 1. Tranz. A învăța, a povățui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcționa ca dascăl. - Din dascăl.
disprețui – vb. IV. Tranz. A avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [Var.: (înv.) desprețui vb. IV] - Dispreț + suf. -ui.
înjura – vb. I. Tranz., intranz. și refl. recipr. A spune cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui. - Lat. injuriare.