Sinonime pentru «a-miorcai»

SMIORCĂI, smiorcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – Cf. smârcâi.

smiorcăi v [At: DDRF / V: (reg) ~ier~, smâcâi, smâr~, smârcâi, smor~, șmâr~, zmor~ / Pzi: smiorcăi, ~esc / E: smiorc + -ăi] 1-2 vtri A trage (în mod repetat) aerul pe nas provocând un zgomot caracteristic Si: (reg) a sfârcâi, a smiorcăni (1-2), a smârcui. 3 vi (Rar) A fonfăi. 4 vi (Rar; d. cai) A forăi (1). 5 vi (D. câini) A mârâi. 6-7 vir (D. oameni) A plânge (sau a se preface că plânge) înăbușit

SMIORCĂI, smiorcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – Cf. smârcâi.

SMIORCĂI, smiorcăi, vb. IV. 1. Intranz. A trage în mod repetat aerul pe nas (din cauza plînsului sau a unui tic nervos); a smîrcîi. Zvîrlindu-și tichia neagră mai spre ceafă, tot smiorcăia din nas. CAMILAR, N. II 327. ◊ (Cu subiectul «nasul») Smiorcăia nasul tău. PAS, Z. I. 16. ◊ Tranz. (Rar, cu complementul «nasul») Îți smiorcăi nasul și îți clănțănesc dinții. PAS, Z. I 66. 2. Intranz. și refl. A