Sinonime pentru «viitorime»

VIITORIME s. f. 1. (Înv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ime.

viitorime sf [At: AR (1829), 1352/32 / P: vi-i~ / V: (îvr) venit~ / Pl: (rar) ~mi / E: viitor1 + -ime] 1 Succesiune de generații care urmează unei epoci date Si: posteritate. 2-5 (Înv) Viitor1 (14, 15, 19, 20).

viitorime s.f. 1 Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. Unul din principiile educative ale viitorimii (E. LOV.). 2 (înv.; mai ales precedat de prep. cu care formează loc.adv.) Viitor. Nobila ambiție de a face lucruri mari și drepte și prin urmare de a trăi în viitorime (KOGĂL.). • și (înv.) venitorime s.f. /viitor + -ime.

VIITORIME s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Viitor (1). Eminescu a făcut un salt în viitorime. SADOVEANU, E. 83. Tu n-ai avut de gînd... să arăți poeților din viitorime poteca cea bună. ODOBESCU, S. III 11. 2. (Cu sens colectiv) Oamenii din viitor, generația viitoare; urmașii. Trebuie o pildă pentru viitorime. NEGRUZZI, S. I 232. Noi n-am ajuns încă așa departe ca să putem trata cu nepărtinire isto