Sinonime pentru «vibrant»

VIBRANT, -Ă, vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoți

vibrant, ~ă [At: MARIN, F. 25/17 / Pl: ~nți, ~e / E: fr vibrant] 1 a (D. corpuri, obiecte, părți ale obiectelor etc.) Care vibrează (1) Si: vibratil (1), vibrator2 (1), vibratoriu (4), (asr) vibrând (1). 2 a (D. sunete, melodii etc.) Care are modulații Si: vibrator2 (3). 3 a (D. sunete, melodii etc.) Care răsună (ca un ecou) Si: vibrator2 (4). 4-5 sf, a (Fon) (Consoană lichidă) care se pronunță pr

vibrant, -ă adj. 1 (despre corpuri, obiecte, părți ale lor etc.) Care vibrează; vibrator. ♦ Ext. Care produce sunete. 2 (despre sunete, melodii etc.) Care vibrează. Amplificația sunetelor devenea vibrantă (CĂL.). ◊ (fon.) Consoană vibrantă (și subst. f.) = consoană lichidă care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții

VIBRANT, -Ă, vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă (3) care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o e