Sinonime pentru «vestire»

VESTIRE, vestiri, s. f. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. ♦ Indicație, semn, indiciu. – V. vesti.

vestire sf [At: CORESI, EV. 186 / V: (reg) ~târe / Pl: ~ri / E: vesti1] 1 Înștiințare asupra unui fapt care a avut loc, care este în curs de desfășurare sau care urmează să se producă Si: (îvr) vestitură (1). 2 (Spc) Prevestire. 3 (Îe) A da (sau, înv, a face) ~ A comunica o informație. 4 (Îae) A face cunoscut. 5 (Înv; îe) A lua ~ A obține informații (că…). 6 (Mpl) Anunțare (în biserică) a datei la

vestire s.f. 1 Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. ♦ Indicație, semn, indiciu. 2 Manifestare inițială, parțială (a unui fenomen). Vestiri ciudate și perfide ale bătrîneții (VORN.). • pl. -i. /v. vesti.

VESTIRE, vestiri, s. f. 1. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. Cele trei bătăi ale puștilor de aramă fuseseră o vestire pe care o poruncise Tomșa. SADOVEANU, O. VII 131. Nu mai zăbovi, ci trimite acum numaidecit menzil cu vestirea. GORJAN, H. II 154. ◊ (În construcție cu verbul «a da») Îndată după aceea trîmbițașul lui Potcoavă dădu vestire. SADOVEANU, O. I