Sinonime pentru «vechime»

VECHIME s. f. 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ Numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție. 2. Vreme de demult, timpuri îndepărtate; Antichitate, vechie. – Vechi + suf. -ime.

vechime sf [At: CANTEMIR, HR. 86 / Pl: (rar) ~mi / G-D: și: ~mei / E: vechi1 + -ime] 1 Origine îndepărtată Si: (liv) vetustate (1), vetustețe (1), (înv) bătrânețe, vechietate (1), vechitură (1), (îvr) vechie (1). 2 Existență îndelungată Si: (liv) vetustate (2), vetustețe (2), (înv) bătrânețe, vechietate (2), vechitură (2), (îvr) vechie (2). 3 Timpul scurs de când a apărut ceva Si: vârstă (9). 4 Tr

vechime s.f. 1 Faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ (mai ales cu determ. adj. sau introduse prin prep. „de”) Timpul scurs de cînd a apărut, de cînd există, de cînd durează ceva. Armata noastră nouă... n-are o vechime mai mare decît un deceniu (SADOV.). 2 Vreme de demult, timpuri îndepărtate; epocă veche a civilizației, în special p

VECHIME s. f. 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ Numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție. 2. Vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate, vechie. – Vechi + suf. -ime.