Sinonime pentru «ușurel»

UȘUREL, -EA, -ICĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.

ușurel, ~ea, ~ică [At: DRLU / V: (reg) ișorea, iuș~ a, ușor~, ușurică a / Pl: ~ei, ~ele / E: ușor4 + ~el, -ea; ușurică css] 1 a Cam ușor4 (1). 2 a Care nu conține greutăți. 3 a (Îe) ~ de (sau la) minte Cu minte puțină. 4 a (Îae) Slab de minte. 5 a Zăpăcit. 6 a (D. soldați) Care poartă armament puțin, având posibilitatea de a se deplasa repede. 7 a (Fig; d. persoane) Care nu are bani Si: lefter. 8

UȘUREL, f. UȘURICĂ l. adj. 1 dim. UȘOR ¶ 2 = UȘURATIC: Epimeteu era un flușturatec și un ușurel de minte (ISP.); ori-cît era de ușurel, poate că nici el nu era fericit (D.-ZAMF.). II. adv. Încet, ușor: cele trei degete atingîndu-mă ușurel pe frunte, la mijloc și pe umeri, în semn de cruce (DLVR.).

UȘUREL2, -EA, -ICĂ, ușurei, -le, adj. Diminutiv al lui ușor2. 1. v. ușor (I 1). Scăparăm... toată marfa noastră ce erea mai însemnată și mai ușurică. GORJAN, H. II 70. Am avut o sorioară Ușurică ca o pană. SEVASTOS, C. 212. Că n-eți da o poveară ușurică Ca o peană de rindunică. TEODORESCU, P. P. 180. 2. v. ușor (I 2). ◊ (În expresii glumețe) Ușurel de minte = cu minte puțină, slab de minte. Bathor