Sinonime pentru «urla»

URLA, urlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. și tranz. P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a țipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (și nearmonios). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umană) A clocoti, a fremăta, a se agita. 2. (Despre vânt, viscol, ape etc.; la pers. 3) A produce zgomote puternice; a vâjâi,

urla [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 30v/8 / Pzi: urlu și (înv) url / E: ml ululare] 1 vi (D. unele animale, mai ales d. câini și lupi) A scoate sunete prelungi, specifice. 2 vi (Îe) A(-i) ~ (cuiva) lupii în casă (sau pe cuptor, în vatră) A avea casa părăsită. 3 vi (Pex; îae) A fi înșelat de soție. 4 vi A imita urletul lupului. 5-6 vi și (rar) vt (Pan; d. oameni) A scoate strigăte puternice (de dur

URLA1 (urlu) vb. intr. 1 A scoate urlete (vorb. de cîini, lupi, etc.): am luat-o la fugă spre poștă în voia lupilor cari începuse a urla (I.-GH.); Urlă lupul la hotară Și s’aude’ntr’altă țară (TEOD.), ghicitoare despre „tunet”; cînd îți urlă cînele pe lîngă casă, trage a pustietate (GOR.); nu alungați haita ceea... nu auziți cum urlă a morțiu? (ALECS.); urlau dobitoacele de ți se făcea părul măciu

URLA2 (urlu) vb. intr. Trans. (CONV.) A se coborî pe o coastă repede.