Sinonime pentru «unduit»

UNDUIT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.

unduit, ~ă a [At: EMINESCU, N. 64 / V: ~doiat, ~doiet, ~iat / Pl: ~iți, ~e / E: undui1] (Rar) 1-4 Unduios (1-2, 4, 8).

UNDUIT, -Ă, unduiți, -te, adj. Care are (sau dă iluzia că are) valuri; unduios. Împrejur era cîmpia unduită, cu cline prelungi, vărgate de arături și miriști. DUMITRIU, N. 223. Am ajuns, șopti Mieluț, arătîndu-i prin ceață platoul unduit. id. V. L. 86. ♦ (Despre sunete) Modulat, mlădios. Hagi Curti reia, cu o voce unduită, mult prelungită. CAMIL PETRESCU, O. II 256. – Variantă: undoiet, -ă (EMINES