Sinonime pentru «umbros»

UMBROS, -OASĂ, umbroși, -oase, adj. 1. (Despre copaci, vegetație) Care face umbră (I 1), care ține umbră; (despre locuri) care se află la umbră, acoperit de umbră, plin de umbră; umbrit. 2. Întunecos. – Lat. umbrosus sau umbră + suf. -os.

umbros, ~oasă [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 50v/30 / Pl: ~oși, ~oase / E: umbră + -os] 1-2 smf, a (Vegetație) care face umbră (1) Si: umbratic (1-2), umbricios, umbruță (5-6), umbritor (1-2). 3 a Care se află la umbră (1) Si: umbrit (1), umbratic . 4 a Care este acoperit de umbră (1) Si: umbrit (2), umbratic (4). 5 a (Fig; d. păr) Stufos. 6 a Care este slab luminat Si: întunecos, umbrit (4). 7 a

UMBROS adj. 1 Care dă umbră, care umbrește, plin de umbră: să vă adunați dară cît s’ar putea de mai mulți la rădăcina ăstui nuc mare și ~ (ISP.); mă primblam prin aleea cea umbroasă prin care de-atîtea ori ți-ai rătăcit și tu pașii (GN.) ¶ 2 Ⓕ Stufos, des: Sub genele-i umbroase, doi ochi lucesc ca mura (ALECS.) [lat. ŭmbrosus].

UMBROS, -OASĂ, umbroși, -oase, adj. 1. Care dă umbră, ține umbră; care se află la umbră, este acoperit de umbră, plin de umbră. Se simțeau în locuri umbroase miresmele ascuțite de la mintă. SADOVEANU, E. 119. Cutrieram dumbrăvile și luncile umbroase. CREANGĂ, A. 117. Sub crengile umbroase mierla sare șuierînd. ALECSANDRI, P. A. 122. Jelui-m-aș codrului, Codrului frunzosului, Codrului umbrosului. J