Sinonime pentru «ulucă»

ULUCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).

ulucă1 sf [At: (a. 1791) IORGA, S. D. VII, 10 / V: uluc sn (Pl și: ~uci sm) / Pl: ~uci, (înv) ~uce / E: ns cf uluc1] 1 Scândură utilizată în construcții, mai ales la facerea gardurilor Si: leaț, ostreț, șipcă. 2 (Reg; mpl) Ulucărie.

ULUCĂ (pl. -ci) sf. 1 Scîndură groasă: tavanul acestei camere era de grinzi și uluci de stejar frumos lucrate (FIL.) ¶ 2 pl. Gard de scînduri, zaplaz, pălan(t) (🖼 5161): el avea două perechi de case una lîngă alta și despărțite numai prin niște uluci (BR.-VN.); ulucile erau ciur de găurile prin care ieșeau la uliță cîinii cu grămada (I.-GH.) [uluc].

ULUCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).