Sinonime pentru «țopăi»

ȚOPĂI, țopăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăi vb. IV] – Țop + suf. -ăi.

țopăi [At: STAMATI, V. 4271/35 / V: țup~, (reg) țiup~ / Pzi: țopăi, ~esc / E: țop1 + -ăi] 1 vi A face sărituri repetate Si: a sălta, (reg) a țuputi (1). 2 vi A se mișca dezordonat, aruncând picioarele Si: a sălta, (reg) a țuputi (2). 3 vi A dansa sărind Si: (reg) a țuputi (3). 4 vi (Pex; dep) A dansa greoi, prost, fără eleganță Si: (reg) a țuputi (4). 5 vtf A face pe cineva să danseze.

ȚOPĂI, ȚUPĂI (-ăiu, -ăesc) vb. intr. F A juca, a dansa; a sălta: s’a pornit să sară și să țopăe mai nebun ca toți (CAR.); ian privește-l cum țopăește! (ALECS.); ele au țupăit toată ziua la sunetul fluierului (SB.); o învățătoare țupăe ca o vrabie (IRG.) [țop! și țup!].

ȚOPĂI, țopăi, și țopăiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma țupăi) A sălta de pe-un picior pe altul, a se mișca sărind (dezordonat) și aruncînd picioarele. Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190. Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O.