Sinonime pentru «titan»

TITAN2, titani, s. m. Om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant. ♦ Om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun. – Din fr. titan, lat. Titan, -anis.

TITAN1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri speciale. – Din fr. titane.

titan1 sm [At: HASDEU, I. C. IX / Pl: ~i / E: lat Titan, -anis, fr titan] 1 (Mit) Fiecare dintre cei 12 fii ai lui Uranus, care au luptat împotriva lui Zeus pentru supremație. 2 (Pex) Om extraordinar de mare și de puternic Si: gigant, uriaș. 3 (Fig) Om cu calități extraordinare, capabil de realizări excepționale.

titan2 sn [At: PONI, CH. 30 / V: (îvr) ~iu / E: fr titane] 1 Element chimic răspândit în natură sub formă de compuși, întrebuințat la fabricarea oțelurilor speciale și, sub formă de oxid, ca pigment alb. 2 (Îs) Alb de ~ Oxid întrebuințat în pictură, ca pigment alb.