Sinonime pentru «timid»

TIMID, -Ă, timizi, -de, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, rușinos; (despre însușirile sau acțiunile oamenilor) care dovedește, trădează o astfel de fire. – Din fr. timide, lat. timidus.

timid, ~ă a [At: COSTINESCU / A și: (înv) tim~ / Pl: ~izi, ~e / E: fr timide, lat timidus] 1 (D. persoane) Lipsit de îndrăzneală, de curaj Si: rușinos, sfios. 2 (D. persoane) Nesigur în păreri și în acțiuni. 3 (D. însușirile sau acțiunile oamenilor) Care denotă lipsă de îndrăzneală, sfială. 4 (D. însușirile sau acțiunile oamenilor) Care denotă nesiguranță. 5 (Fig) Incipient. 6 (Fig) Modest.

TIMID, -Ă, timizi, -de, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, rușinos; (despre însușirile sau acțiunile oamenilor) care dovedește, trădează o astfel de fire. – Din fr. timide, lat. timidus.

TIMID, -Ă, timizi, -de, adj. (Despre oameni) Lipsit de curaj, de îndrăzneală, de încredere în sine; nesigur în păreri și în acțiuni (v. sfios, rușinos); (despre însușirile sau acțiunile oamenilor) care dovedește o astfel de fire. Eram însă prea copil, prea timid. GALACTION, O. I 97. Ei se privesc cu... un zîmbet de prietenie timidă. CAMIL PETRESCU, T. II 52. Se auzi deodată o timidă bătaie în ușă.