Sinonime pentru «tânăr»

TÂNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns î

tânăr, ~ă [At: PSALT. HUR. 124v/11 / V: (îrg) tin~, tiner, (înv) ~ner, (reg) tan~ / Pl: tineri, tinere, (reg) ~i, ~e / E: ml tener] 1-2 smf, a (Persoană) care este, ca vârstă, între adolescență și maturitate Si: june, (îvr) tineriu, (reg) tretin (3). 3-4 smf (Îljv) De ~ (Care este) din fragedă vârstă. 5 sm (Înv) Copil1 (3). 6 a (D. animale) Care de-abia a ajuns la maturitate. 7 a Format din tinere

TÂNĂR ~ă (tineri, tinere) 1) și substantival (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; june. ~a generație. 2) Care există de puțin timp; aflat la începutul existenței sau dezvoltării. Livadă ~ă. Cal ~. ◊ De ~ a) din tinerețe; b) de timpuriu. Tineri căsătoriți (sau însurăței) soți uniți de curând prin căsătorie. 3) fig. Care este la început de cale (într-un domeniu de activi

tânăr a. puțin înaintat în vârstă: băiat tânăr. [Lat. TENERUM, fraged, plăpând], ║ m. cel ce nu e înaintat în vârstă.