Sinonime pentru «suprafata»

SUPRAFAȚA, suprafațez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ. 2. A netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră. – Din suprafață (după fr. surfacer).

SUPRAFAȚĂ, suprafețe, s. f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față. ♦ Fig. Exterior, aparență. ◊ Loc. adj. De suprafață = care nu are profunzime; superficial. ◊ Loc. adv. La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată

suprafața vt [At: DN3 / Pzi: ~țez / E: suprafață] (Rar; c.i. piese tehnice, drumuri, construcții etc.) A acoperi cu un strat superficial pentru a proteja, a finisa sau a decora.

suprafață sf [At: ASACHI, G. 1r/18 / V: (înv) sopra~, supră~ / E: supra1- + față cf lat superficies, fr surface] 1 Porțiune delimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii și lățimii, măsurată în unități la pătrat Si: cuprins (11), întindere, întins, spațiu1, teritoriu, (înv) cuprindere, olat. 2 (Spc) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități l