Sinonime pentru «supliciu»

SUPLICIU, suplicii, s. n. (Livr.) Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferință morală, durere sufletească mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice.

supliciu sn [At: NEGULICI / Pl: ~cii, (înv) ~ciuri / E: lat supplicium, fr supplice] (Liv) 1-2 Tortură (1-2).

SUPLICIU, suplicii, s. n. Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferință morală, durere sufletească mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice.

SUPLICIU, suplicii, s. n. Tortură, caznă, chinuire. Îi răstigni cu cuie de fier pe o prăjină, cu capetele în jos... Apoi, fără a lăsa pe uimiții spectatori ai teribilului supliciu să revină din înlemnirea lor, el porunci pedestrimii a escalada murii. HASDEU, I. V. 102. ◊ (Cu sens atenuat) Sabina îi retezase [cotoiului] cu foarfecul mustățile de la rădăcină... – Lasă-l, duduie Sabină, că are să-și