Sinonime pentru «suparacios»

SUPĂRĂCIOS, -OASĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuiește supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. -ăcios.

supărăcios, ~oasă [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~oși, ~oase / E: supăra + -ăcios] 1 a (Asr) Supărător (2). 2-3 smf, a (Om) care nu știe de glumă și se supără (extrem de) repede și (foarte) des Si: arțăgos (1-2), certăreț (1-2), gâlcevitor (1-2), irascibil, iritabil, nervos, susceptibil, (rar) surescitabil, (pfm) clonțos (2-3), colțos (4), țâfnos, (pop) rânzos, (îrg) necăjicios, sfadnic, sfădelnic,

SUPĂRĂCIOS, -OASĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; iritabil, irascibil, susceptibil. Tatu-tău, cum e el supărăcios, are să zică... să iei băietul. CREANGĂ, P. 173. Groaznic orbește ura pe oameni, și mai ales pe supărăciosul neam al scriitorilor. ODOBESCU, S. III 103. 2. Care pricinuiește supărare, suferință; supărător, neplăcut. Una din calamitățile vieții e

SUPĂRĂCIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care se supără ușor; susceptibil; șifonabil. [Sil. -cios] /a supăra + suf. ~ăcios