Sinonime pentru «strigătură»

STRIGĂTURĂ, strigături, s. f. Exclamație onomatopeică; spec. specie a liricii populare, de obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumețe ori cu conținut sentimental, care se strigă la țară, în timpul executării unor jocuri populare; chiuitură, strigăt. – Striga + suf. -ătură.

strigătură sf [At: LEX. MARS, 193 / Pl: ~ri, (reg) ~re / E: striga + -ătură] 1 (Asr) Strigăt (1). 2 Grup de versuri cu caracter satiric sau glumeț, care se strigă în timpul jocului, la sate Si: chiuit1 (8), chiuitură (8), (pop) strigare (28), strigăt (14), (reg) horă1 (18). 3 (În descântece) Deochi1 (1).

STRIGĂTURĂ, strigături, s. f. Mică compoziție în versuri cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumețe, care se strigă în timpul jocului la sate; chiuitură. Bătrînul își puse mînile-n chimir și începu a îngîna încet, din gît, după tact, strigăturile flăcăilor. SADOVEANU, O. VII 252. Doinele le subîmpărțim în secțiunile: dragoste, dor și jale... iară strigăturile în: strigături glumețe și

STRIGĂTURĂ ~i f. Scurtă poezie populară, compusă din două sau din mai multe versuri, care se rostește în timpul unor jocuri populare. /a striga + suf. ~ătură