Sinonime pentru «strigări»

STRIGARE, strigări, s. f. Acțiunea de a striga și rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, țipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ◊ Loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de voci; vociferare (de aclamație sau de amenințare). 2. Tânguire, văicăreală cu voce tare; vaiet. 3. Cerere, reclamație făcută cu voce puternică; protest.

strigare sf [At: PSALT. HUR. 121v/15 / Pl: ~gări / E: striga] 1 (Înv; asr) Strigăt (1). 2 (Pex) Gălăgie mare Si: vacarm. 3 (Înv; asr) Strigăt (2). 4 (Ban; îs) ~a zorilor Bocet care se cântă la revărsatul zorilor, în prima dimineață după decesul unui flăcău sau al unei fete. 5 (Fig) Sunet (puternic) emis de un instrument muzical. 6 (Fig) Cadență (1). 7 Sunet caracteristic scos de păsări sau de anim

STRIGARE, strigări, s. f. Acțiunea de a striga și rezultatul ei. I. (Sunetele sînt mai ales interjecții) Strigăt. E vuiet, e chiot și strigare. Și hora lor se-ntinde sălbatică și mare. COȘBUC, P. I 162. Pămîntul era acoperit de dărîmături și de trupuri moarte... dar din acele cîmpii, ce fumegau de pîrjol și de măcel, se înălțau strigări de biruinți și de slobozenie. RUSSO, O. 43. După dînsa deznăd

strigare f. 1. acțiunea de a striga; 2. publicațiune oficială: cele trei strigări de căsătorie.