Sinonime pentru «știutor»

ȘTIUTOR, -OARE, știutori, -oare, adj. Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. [Pr.: ști-u-] – Ști + suf. -tor.

știutor, ~oare [At: PSALT. 294 / P: ști-u~ / V: (înv) știet~, știit~, ~iu smf, a / Pl: ~i, ~oare / E: ști + -(u)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care este informată (în legătură cu...) Si: cunoscător. 3-4 smf, a (Persoană) care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare) Si: instruit, iscusit, învățat, priceput, (îrg) știut2 (4-5). 5 smf (Îs) ~ de carte Persoană care știe (60) să scrie și să citească.

ȘTIUTOR, -OARE, știutori, -oare, adj. (Învechit) Care știe, care cunoaște (ceva); care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). Jupîn ghicitor! Eu te văz prea bine că ești știutor. PANN, P. V. I 37. Să fim... știutori, cunoscători și înțelepți. DRĂGHICI, R. 37. ◊ (Astăzi substantivat, în expr.) Știutor de carte = persoană care posedă cunoștințe elementare de citit, și de scris. Școala contrib

ȘTIUTOR ~oare (~ori, ~oare) Care știe; care cunoaște. ◊ ~ de carte persoană care știe să citească și să scrie. [Sil. ști-u-] /a ști + suf. ~tor