Sinonime pentru «stănog»

STĂNOG, stănoage, s. n. 1. Bară de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd. 2. Țăruș (cu care se priponește calul); pripon. – Din rus., ucr. stanok.

stănog sn [At: DAMÉ, T. 49 / V: ~oagă sf / Pl: ~oage / E: ucr станок; stănoagă sgp] 1 Fiecare dintre barele de lemn sau, mai rar, din metal, care despart locurile pe care le ocupă vitele sau caii într-un grajd Si: stavilă (4). 2 (Mol; Buc; pex) Fiecare dintre despărțiturile dintr-un grajd în care stau caii. 3 (Reg) Țăruș pentru priponit caii. 4 (Reg) Stâlp înfipt în pământ pentru instalarea unei s

STĂNOG, stănoage, s. n. 1. Barieră de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd. 2. Țăruș (cu care se priponește calul); pripon. – Din rus., ucr. stanok.

STĂNOG, stănoage, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Barieră de lemn sau de fier, așezată orizontal, pentru a despărți caii sau vitele în grajd; p. ext. despărțitura obținută astfel. Își legă calul între stănoage, pe-un așternut gros de paie. CAMILAR, N. II 457. Descoperi alți opt cai voinici, cu părul lucios, nechezînd nerăbdători între stănoage. CAMIL PETRESCU, O. II 161. 2. Pripon, țăruș (cu care se pr