Sinonime pentru «spetit»

SPETIT, -Ă, spetiți, -te, adj. Bolnav de speteală; deșelat; (despre oameni) frânt de șale, istovit, sleit de puteri. – V. speti.

spetit, ~ă a [At: AMIRAS, LET. III 96/36 / V: (reg) ~edit, (îvr) ~etat / Pl: ~iți, ~e / E: speti] 1 (D. animale de tracțiune) Care are spinarea îndoită, vătămată sau deformată de poveri prea mari sau de lovituri puternice Si: deșelat2 (1), istovit, (reg) dăulat, tărnițat. 2 (Spc) Bolnav de speteală1 (2). 3 (D. oameni) Obosit peste măsură. 4 (D. oameni) Care a muncit până la istovire. 5 (D. oameni)

SPETIT, -Ă, spetiți, -te, adj. (Mai ales despre animale de tracțiune) Cu spinarea deformată, ruptă (de poveri sau de lovituri); deșelat. Mitru Cătănaș, vecinul lui Marcu, avea doi boi slabi și un cal spetit. SLAVICI, O. I 64. Cercetînd toți caii cîte unul, ajunse la unul bătrîn, slab și spetit, care abia se ținea pe picioare. POPESCU, B. I 51. Moșneagul a rămas liniștit din partea babei... Numai a

spetit a. 1. cu spetele rupte: calul spetit e șchiop; 2. fig. cocoșat de muncă excesivă: moșneagul a rămas pleșuv și spetit CR.