Sinonime pentru «solemn»

SOLEMN, -Ă, solemni, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. Care are loc după un anumit ceremonial; cu fast, sărbătoresc. 2. Important; grav, serios. ♦ Desăvârșit; intens, profund. ♦ Sfânt, sacru. ♦ Măreț, grandios, maiestuos. 3. (Despre acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme pentru a fi considerat valabil. – Din lat. sollemnis.

solemn, ~ă [At: AR (1833), 51/21 / V: (înv) ~len / Pl: ~i, ~e / E: lat sollemnis, it solenne] 1-2 a, av (Care are loc) după un anumit ceremonial Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (1-2). 3-4 av, a (Ca) de ceremonie Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (3-4). 5-6 a, av (Care este) specific unei sărbători Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (5-6). 7-8 av, a (Ca) de sărbătoare Si: festiv,

SOLEMN, -Ă, solemni, -e, adj. Care are un caracter de ceremonie, plin de fast, sărbătoresc; p. ext. important, serios, grav. Concertul e un moment solemn, și oamenii simpli respectă arta în chip instinctiv. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 3/1. Urcă treptele tribunei cu ținută solemnă. PAS, Z. IV 184. Cînd vorbește omul pe piatră de mormînt, E drept să se asculte solemnul său cuvînt. ALECSANDR

SOLEMN adj. 1. Care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc. ♦ De ceremonie. ♦ Sfînt, sacru. 2. Important, măreț; grav. ♦ (Despre persoane) Plin de seriozitate, de gravitate; grav. [< lat. solemnis].