Sinonime pentru «slutenie»

SLUȚENIE, (2) sluțenii, s. f. 1. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. 2. (Concr.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) slutenie s. f.] – Sluți + suf. -enie.

sluțenie sf [At: GANE, ap. CADE / V: (pop) ~ute~ / Pl: ~ii / E: sluți + -enie] 1 Caracterul a ceea ce este slut (1) Si: diformitate (2), schilodenie, (rar) schilodeală, (înv) sluție (1). 2 (Ccr) Ființă slută (1) Si: monstru, pocitanie, pocitură1, schimonositură, sluțitură (1), (pop) potcă1, stropșitură, (îvr) sluțire (3), (reg) snăhoadă, znamenie. 3 Caracterul a ceea ce este slut (5) Si: hâdoșenie

SLUȚENIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. ♦ (Concr.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) slutenie s. f.] – Sluți + suf. -enie.

SLUȚENIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut, înfățișare urîtă, urîțenie. Nu i-a mai luat seama... și la sluțenia chipului. CARAGIALE, la CADE. La ce grad de sluțenie aduce pe femei patima jocului. ALECSANDRI, S. 136. ◊ (Cu o determinare care intensifică ideea) Uită-te la mine... nu-s sluțenia pămîntului. SADOVEANU, O. VII 35. ♦ (Concretizat) Ființă urîtă; pocitanie. Da ce crezi că-s prost să mă