Sinonime pentru «senic»

senic sn [At: ATILA, P. 132 / V: seln~, țănec, țâln~ / Pl: ? / E: ns cf bg сенник] 1-2 Sănec (1-2). 3 (Reg) Bucată de pînză în care se pune cenușa pentru a o strecura sau pentru a face leșie Si: cenușar. 4 Pânză rară folosită ca sedilă2. 5 (Reg; îf selnic) Basma murdară, închisă la culoare (și murdară). 6 (Reg; Îf selnic) Unealtă de pescuit asemănătoare cu leasa.

senic (-ce), s. n. – 1. Pînză în care se prepară cenușa pentru leșie. – 2. Cîrpă, bucată de pînză. – Var. selnic. Origine îndoielnică. Cum servește la înălbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinjă, cf. sineală. Se folosește în Olt. Legătura cu bg. sĭennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasă.

senic s.n. (reg.) 1. țesătură de cânepă (pentru rufe de corp, prosoape, fețe de masă etc.). 2. ștergar făcut din țesătură de cânepă. 3. bucată de pânză în care se pune cenușa pentru leșie, cenușar; pânză rară pentru sedilă. 4. (în forma: selnic) basma închisă la culoare (și murdară). 5. (în forma: selnic) unealtă de pescuit asemănătoare cu leasa.