Sinonime pentru «senat»

SENAT, senate, s. n. 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (în timpul republicii) organul suprem al puterii de stat; (în timpul imperiului) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire a Camerei superioare a Parlamentului în unele state, în care acesta este bicameral. 3. (Și în sintagma senat universitar) Consiliu al profesorilor, cu rol în conducerea instituției. 4. Loc în care se într

senat sn [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 12v/29 / V: (îrg) săn~, sin~ / Pl: ~e și (îvr) ~uri / E: lat senatus, pn senat, rs сєнат, fr sénat] 1 (Ant) Organ, consiliu etc. politic cu diverse atribuții (de conducere) Si: (înv) singlit. 2 Camera superioară a parlamentului bicameral din unele state europene. 3 Sediul senatului (2). 4 (Pex) Clădirea, încăperea etc. în care își avea sediul senatul (2). 5

SENAT, senate, s. n. 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (sub republică) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire dată camerei superioare a Parlamentului care, împreună cu Camera Deputaților, constituie corpurile legiuitoare în unele țări. 3. (Și în sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei instituții de învățământ

SENAT, senate, s. n. 1. Corp legislativ în unele țări, alcătuit din membri aleși, cooptați, sau numiți și care împreună cu Camera deputaților constituie corpurile legiuitoare. Senatul insulei ajunsese a alcătui legi de drept comercial și maritim. BART, S. M. 47. 2. (Învechit) Sfat al bătrînilor, consiliu al sfetnicilor. V. divan. Craiul, în supărarea sa, chemă senatul țării, bătrînii norodului să