Sinonime pentru «ruptoare»

RUPTOARE s. f. (Înv. și reg.) 1. Rupt2 (II). 2. (În expr.) Ruptoarea prețului = ruperea prețului. 3. (Înv.) Început, primul pas. – Rupt2 + suf. -oare.

ruptoare sf [At: N. COSTIN, LET. II, 42/20 / E: rupt1 + -oare] 1 (Îrg; șîs ~ a prețului) Stabilirea prețului unei mărfi. 2 (Înv) Rupt1 (13). 3 (Îe) Cu ~ Cu ridicata Si: cu ruptul (15). 4 (În legătură cu verbul „a face”) Început. 5 (Înv; d. tratate; îf rump~) Anulare (1). 6 (Reg; fig; îs) ~ de inimă Rupere (19) de inimă. 7 (Olt) Baltă lângă un râu făcută de revărsarea apelor lui. 8 (Reg) Șanț făcut

RUPTOARE s. f. 1. Rupt2 (II). 2. (În expr.) Ruptoarea prețului = ruperea prețului. 3. (Înv.) Început, primul pas. – Rupt2 + suf. -oare.

RUPTOARE s. f. 1. (În expr.) Ruptoarea prețului = fixarea, stabilirea prețului; ruptul prețului, v. rupt1. La ziuă a-nceput a furnica negustorii printre care și a face ruptoarea prețului. SANDU-ALDEA, U. P. 222. 2. (Învechit, în construcție cu verbul «a face») Început, primul pas. Îi ucid fără cruțare, scăpînd pe al lor căpitan. Ruptoarea era făcută; sîngele cursese. ODOBESCU, S. III 533.