Sinonime pentru «rubin»

RUBIN, rubine, s. n. Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pl. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.

rubin [At: (a. 1681) ap. HEM. 2129 / V: (înv) robin, (reg) roibin / Pl: ~e, ~uri, (rar) ~i sm / E: ngr ρουμπίνι, lm rubinus, it rubino, ger Rubin] 1 sn Varietate de corindon, roșu-închis, utilizată ca piatră prețioasă și în mecanica fină. 2 a (Îs) Mere ~e Soi de mere dungate cu roșu și galben. 3 sm (Bot; rar) Rodiu1 (Punica granatum).

RUBIN, rubine, s. n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pr. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.

RUBIN, rubine, s. n. Varietate de corindon, de culoare roșie, foarte dură, folosită ca piatră prețioasă. Licărește-n umbra dulce, ca o piatră de rubin. TOPÎRCEANU, B. 73. ◊ Fig. La răsărit se deschisese o poartă de rubin. SADOVEANU, F. J. 446. Iar tînăra copilă cu buze de rubin Eroului la masă în cupă turna vin. BOLINTINEANU, O. 63. Și cînd apune ziua, cerescul ei senin Reflectă cu splendoare al v