Sinonime pentru «rigoare»

RIGOARE, rigori, s. f. Asprime, severitate, strictețe, strășnicie. ◊ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ◊ Loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.) Principii severe; rigurozitate. – Din fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, -ris.

rigoare sf [At: HELIADE, D. J. 65 / Pl: ~ori / E: fr rigueur, it rigore, lat rigor] 1 Severitate. 2 Austeritate (2). 3 (Îla) De ~ Care este cerut de o anumită împrejurare (sau de o anumită etichetă). 4 (Îal) Indispensabil. 5 (Îlav) La ~ În caz de extremă necesitate. 6 (Îe) A suferi (sau a-i aplica cuiva) -orile legii A fi pedepsit conform legii. 7 (Lpl) Principii severe Si: rigurozitate (2). 8 (Fi

RIGOARE, rigori, s. f. Asprime, severitate, strictețe, strășnicie. ◊ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ◊ Loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.) Principii severe; rigurozitate. – Din fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, -ris.

RIGOARE, rigori, s. f. Asprime, severitate, strășnicie. Nemulțumiți de rigorile acestui magistrat scrupulos pînă la manie. C. PETRESCU, C. V. 10. Se mulțumi a aplica în toată rigoarea teribila lege penală contra neplatei dărilor. HASDEU, I. V. 46. ◊ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o împrejurare anumită; de etichetă. Vizită de rigoare. ▭ Organizatorii serbării i-au prezentat, cu discursur