Sinonime pentru «retoric»

RETORIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amp

retoric, ~ă [At: DRLU / V: rit~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr rhétorique, gr ρητωριϰός, lat rhetoricus, -a, -um] 1-2 a Care aparține retoricii sau retorului Si: oratoric, retoricesc (1-2), (înv) ritoricos (1-2). 3-4 a Privitor la retorică sau retor Si: oratoric, retoricesc (3-4), (înv) ritoricos (3-4). 5 a (Prt; d. stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic (4). 6 sm (Îvr) Orator.

RETORIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justețea ideilor expuse printr-o argumentație bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) D

RETORIC, -Ă, retorici, -e, adj. De retor; privitor la retorică, de retorică. Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți? EMINESCU, O. I 150.