Sinonime pentru «resentiment»

RESENTIMENT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, provocat de o nemulțumire mai veche; dușmănie, ură, pică, antipatie, resimțământ – Din fr. ressentiment.

resentiment sn [At: ASACHI, A. LIT. 4 / V: (înv) resimt~ / Pl: ~e / E: fr ressentiment] 1 Sentiment de ostilitate față de cineva (izvorât dintr-o nemulțumire mai veche) Si: aversiune (1), ranchiună, repulsie (1), (rar) resimțământ. 2 Mânie1 (2).

RESENTIMENT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate; dușmănie, ură, pică, resimțământ. – Din fr. ressentiment.

RESENTIMENT, resentimente, s. n. Sentiment ostil (față de cineva), pornire (izvorîtă dintr-o nemulțumire mai veche) împotriva cuiva. V. ciudă, pică. Îmi sînt frați și-i dojenesc fără resentiment. SADOVEANU, E. 24. Resentimentul meu împotriva lui se întoarse împotriva Clarei. GALACTION, O. I 103. Anca nu-l iubește pe Dragomir; are chiar un resentiment surd în contra lui. GHEREA, ST. CR. II 257.