Sinonime pentru «rentă»

RENTĂ, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ◊ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă f

rentă sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~te / E: fr rente] 1 Venit regulat pe care îl obține un proprietar de pe urma unui capital plasat, a unui teren (prin redarea contra plată a dreptului de folosință a acestuia) etc. Si: (înv) rendită (1). 2 Dobândă produsă de o obligațiune și plătită de stat Si: (înv) rendită (2). 3 (În feudalism) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față

RENTĂ, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ◊ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă f

RENTĂ, rente, s. f. (În sistemul capitalist) Venit, profit anual produs de un capital plasat; dobîndă produsă de o obligațiune și plătită de stat. ◊ Rentă viageră v. viager. ♦ (În feudalism) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpînul său. În părțile muntelui, țăranul nu este supus pentru aceeași parte de pămînt decît la o rentă fixă anuală. KOGĂLNICEANU, S. A.