Sinonime pentru «relicvă»

RELICVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaște. – Din fr. relique, lat. reliquiae.

relicvă sf [At: (a. 1829). URICARIUL, XIV, 296 / V: ~ichie, ~vie (Pl: ~vii) / Pl: ~ve / E: lat reliquiae, lm reliquia, fr reliques] 1 (Mpl) Moaște. 2 Obiect rămas din trecut și păstrat (cu venerație) ca amintire.

RELICVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaște. – Din fr. relique, lat. reliquiae.

RELICVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut (de la o persoană iubită sau de la o personalitate de seamă) și păstrat ca o amintire scumpă. V. vestigiu. Ce rană dureroasă aveam să-i scormonesc cu aceste relicve ale mortului, pe care i le aduceam în buzunarul meu! C. PETRESCU, S. 162. ◊ Fig. Bietul bătrîn... biata relicvă, peste a cărei ochi anii își lăsase paianjenitele cortine, apărea adus c