Sinonime pentru «pupitru»

PUPITRU, pupitre, s. n. Obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune (la înălțimea vederii) o carte, o partitură etc.; spec. bancă de școală cu fața înclinată; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de bănci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comandă = instalație (în formă de masă înclinată) cu ajutorul căreia se exec

pupitru sn [At: FILIMON, O. I, 226 / V: (înv) pulp~ / Pl: ~re / E: fr pupitre] 1 Suport special, cu picior înalt, cu suprafața înclinată, pe care se așază partitura cu notele muzicale Si: (reg) pulpit (1). 2 (îlav) La ~ La conducerea unei orchestre în calitate de dirijor. 3 Suport înclinat pe care se sprijină o carte, un caiet etc. 4 (Teh; îs) ~ de comandă Instalație în formă de masă înclinată de

PUPITRU, pupitre, s. n. Obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune (la înălțimea vederii) o carte, o partitură etc.; (în special) bancă de școală cu fața înclinată; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de bănci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comandă = instalație (în formă de masă înclinată) cu ajutorul căreia

PUPITRU, pupitre, s. n. Masă cu suprafața înclinată, de obicei cu sertar, folosită (mai ales în săli publice) pentru citit, scris, desenat etc. Elencuțo, dă-mi niște hîrtie. Nevastă-sa se uită prin pupitrul lui, rîzînd. D. ZAMFIRESCU, R. 64. Într-un moment dat, glasul oratorului fu acoperit de un zgomot infernal... Toți băteau cu pumnii în pupitre. VLAHUȚĂ, O. AL. II 6. ♦ Suport înclinat pe care s