Sinonime pentru «provocator»

PROVOCATOR, -OARE, provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Var.: (pop.) provocător, -oare adj.] – Din fr. provocateur.

provocator, ~oare [At: CR (1846), 872/ 33 / V: (asr) ~căt~, ~oare a, smf / Pl: ~i, ~oare / E: fr provocateur] 1-2 av, a (În mod) incitant Si: provocant (1). 3-4 av, a (În mod) sfidător. 5-6 av, a (într-un mod) care atrage atenția prin aspect, conținut, comportare. 7-8 smf, a (Persoană) care instigă la producerea unui act reprobabil. 9 sm (Îvr) Provocant (2). 10-11 smf, a (Care constituie o) cauză

PROVOCATOR, -OARE, provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Var.: (pop.) provocător, -oare adj.] – Din fr. provocateur.

PROVOCATOR, -OARE, provocatori, -oare, adj. (Și în forma provocător) Care provoacă, atacă, întărită, excită; care atrage atenția asupra sa prin impertinență, prin obrăznicie. V. provocant. Ton provocator. Purtare provocatoare. ▭ Întîmplarea lua în ochii lui o înfățișare provocătoare. REBREANU, I. 77. ♦ Care instigă la acțiuni nesăbuite, reprobabile sau criminale. 4 Agent provocator v. agent. ♦ (Su