Sinonime pentru «protestatar»

PROTESTATAR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire.

protestatar, ~ă [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 73 / Pl: ~i, ~e / E: fr protestataire[1]] 1-2 smf, a (Persoană) care protestează (1) într-o împrejurare oarecare, de obicei cu implicații sociale largi. 3-4 smf, a (Persoană) care aderă la o acțiune de protest (1). 5 a (D. manifestări, creații ale oamenilor) Care conține un protest (1).

PROTESTATAR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire.

PROTESTATAR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest (1); de protest. Cu pumnul strîns, răsucit în același gest protestatar. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 17. ♦ (Substantivat, rar) Persoană care protestează (într-o împrejurare oarecare), care se face exponentul sau aderentul unei acțiuni de protest. [Consulul] indică măsuri în contra protestatarilor. IBRĂILEANU, SP. CR. 73.