Sinonime pentru «proprietar»

PROPRIETAR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.

proprietar, ~ă [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 32/3 / P: ~ri-e~ / V: (îrg) poprit~, ~pet~, ~pie~, ~pieter, ~piit~, ~pit~, ~iu, ~ter / Pl: ~i, ~e / E: lat proprietarius, fr propriétaire] 1 smf Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun Si: posesor, stăpân. 2-3 smf (Spc) Persoană care posedă un imobil, considerată în raport cu chiriașii săi. 4 sm (Îs) Mare ~ Moșier. 5 sm (Mil; înv; îf proprietariu și p

PROPRIETAR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.

PROPRIETAR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care are drept de proprietate asupra unui lucru; stăpîn. Nu numai că proprietarul viei îi plătea bine, dar le mai pica și pe de lături cîștig. DUMITRIU, N. 259. 2. (Prin restricție) Cel care posedă un imobil (mai ales considerat în raport cu chiriașii lui). ♦ (Adesea determinat prin «mare») Moșier, latifundiar. Figuri cunoscute de pe Calea V