Sinonime pentru «probator»

PROBATOR, -OARE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.

probator, ~oare a [At: BARASCH, M. III 38/1 / V: (înv) ~băt~ / E: fr probatoire] 1 Care are calitatea de a dovedi ceva Si: probatoriu (3). 2 Care poate servi drept dovadă.

PROBATOR, -OARE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.

PROBATOR, -OARE, probatori, -oare, adj. (Și în forma probatoriu) Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă. Act probator. ♦ (Substantivat, n. ) Procedură de culegere a probelor în justiție. Tribunalul a admis probatoriul cerut. – Variantă: probatoriu, -ie adj.