Sinonime pentru «privitor»

PRIVITOR, -OARE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care privește, care se uită la cineva sau la ceva. ◊ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce privește..., în privința...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor.

privitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 35v/35 / V: (înv) prăv~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: privi1 + -tor] 1 a Care se uită la cineva sau la ceva. 2 smf Persoană care își îndreaptă ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea. 3-4 (Îlav; îlpp) Privitor la... Referitor la... 5 smf Persoană care se privește în oglindă. 6 smf (Spc; rar) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o adunare

PRIVITOR, -OARE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Cel) care privește, care se uită (la cineva sau la ceva). La locul întîmplării se și adunase o roată neagră de privitori. C. PETRESCU, C. V. 34. Văzînd pe Barbă-Cot, piticul, stînd Pe-un gard de-alături privitor, L-a pus la joc. COȘBUC, P. I 58. Privitorii, cu căciulile în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307. ◊ Loc. prep. Privitor

PRIVITOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care privește. 2) Persoană care asistă la un spectacol; spectator. /a privi + suf. ~tor