Sinonime pentru «privire»

PRIVIRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi.

privire sf [At: N. TEST. 1648 / V: (înv) prăv~, prev~ / Pl: ~ri / E: privi1] 1 Îndreptare a ochilor spre cineva sau ceva, pentru a vedea (1) Si: privit1 (1), (îrg) privință1 (1). 2 (Pex) Câmp vizual. 3 Funcție fiziologică a ochilor Si: văz, vedere, privit1 (2). 4 Mod de a-și îndrepta ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea Si: căutătură, uitătură, (înv) priveală (1), privit1 (3), privitură (1),

PRIVIRE, priviri, s. f. 1. Faptul de a privi; funcțiunea organică a ochilor, văz, uitătură, căutătură. Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. Florica îl măsură din cap pînă-n picioare cu o privire veselă și luătoare în rîs. BUJOR, S. 56. Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare. EMINESCU, O. I 134.

PRIVIRE ~i f. 1) v. A PRIVI. ◊ Cu ~ la referitor la. 2) Fel de a privi al cuiva; căutătură. ~ caldă. ~ răutăcioasă. 3) Examinare cu ochii. ◊ A sorbi cu ~ea a privi cu mult nesaț. A arunca o ~ a privi în fugă. /v. a (se) privi