Sinonime pentru «prinos»

PRINOS, prinosuri, s. n. (În Antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ.

prinos sn [At: PSALT. 317/ Pl: ~uri, (îrg) ~oase / E: slv принось] 1 (În ritualurile religioase, mai ales în Antichitate) Ceea ce se oferă ca dar, în semn de venerație, de mulțumire, pentru realizarea unui scop etc., unei divinități, unui sfânt etc. Si: jertfă, ofrandă, (înv) mântuire, plocon, (îvr) primeală. 2 (Îrg) Pomană. 3 (Spc; îrg) Colac mare oferit preotului sau credincioșilor la înmormântă

PRINOS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ.

PRINOS, prinosuri, s. n. 1. (Mai ales în antichitate) Dar oferit divinității (v. ofrandă, jertfă); p. ext. plocon dat unui stăpînitor. Și lui Apolon închină jertfiri. Numai de capre și boi lîngă marea în veci mișcătoare; Iară prinosul la cer ajungea-n rotocoale de fumuri. MURNU, I. 12. Marele vistier îi dus la vodă, cu prinosul obicinuit. – Dar știu; cu ploconul bănesc. ALECSANDRI, T. 1387. ◊ (Poe